joi, 13 mai 2010

Noul Cabinet de Miniştrii

1. Ministerul Armatei = Administraţiilor Interne, Economiei şi Justiţiei
2. Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Ecologice (campania îngrăşămintelor naturale)
3. Ministerul Industriei şi Comunicaţiilor
4. Ministerul Conservării Naturii, a Transporturile şi Infrastructurii (Primăriile, parcurile)
5. Ministerul Culturii: Afaceri Externe, Arte, Religie, Sport, Educaţie-Cercetare, Turism
6. Ministerul Sănătăţii şi Asigurării Bătrâneţii
7. Ministerul Comerţului, Finanţelor şi BNR (băncile)

miercuri, 12 mai 2010

Organizarea Prezidenţială

Legea nr. 47/1994 privind organizarea si functionarea Presedintiei Romaniei spune aşa:

" Art. 1.(1) Pentru exercitarea de catre Presedintele Romaniei a prerogativelor care ii sunt stabilite prin Constitutia Romaniei si alte legi se organizeaza si functioneaza Administratia prezidentiala, institutie publica cu personalitate juridica, cu sediul in municipiul Bucuresti, Palatul Cotroceni. (2) In sensul prezentei legi, prin Administratia prezidentiala se intelege serviciile publice aflate la dispozitia Presedintelui Romaniei, pentru indeplinirea atributiilor sale."

Conform învăţăturilor economice, din timpurile mele, o instituţie publică are caracter guvernamental sau de stat sau care aparţine poporului de unde şi denumirea de public.
Tot conform acestor studii "cu personalitate juridică" înseamnă o întreprindere industrială, agrară, de comerţ sau servicii - care desfăşoară o activitate profitabilă sau - obţine produse pe care le vinde şi în urma lor rezultă venituri. Veniturile minus cheltuielile rezultă profit moment în care întreprinderea este profitabilă. Dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile întreprinderea înregistrează pierderi şi , dacă nu se redresează, va trebui să intre în Stare de Faliment, adică să vândă din bunurile sale pentru a acoperii datoriile către salariaţi.
Pentru că înainte de dec.1989 economia ţării era o "întreprindere profitabilă" şi pentru că economiştii vremii nu ştiau ce să facă cu ea ca şi cu o persoană demnă - au şantajato adică au devalorizato pentru a o putea vinde. Acum trezoreria sau bugetul acestei întreprinderi este nul şi chiar plin cu hârtii de valoare, nu bani. Exact ca în filmul Dumb&Dumber al lui Jim Carrey
Personalitate juridică înseamnă opusul personalităţii fizice.
Personalitate juridică înseamnă opusul organizării guvernamentale sau al fundaţiilor non-profit.
Din expresia de mai sus rezultă că:
»Preşedenţia României este o întreprindere cu personalitate juridică, care obţine venituri şi înregistrează cheltuieli - printre care salariile sunt acoperite din veniturile proprii - obţinând sau nu profit. În situaţia înregistrării - timp de doi ani consecutivi - de pierderi, Preşedenţia României dă faliment. Falimentul se soluţionează prin: în primul rând sunt despăgubiţi furnizorii din contul clienţilor, apoi salariaţii din contul rămas al clienţilor, apoi preşedintele din activele întreprinderii, dacă se pot vinde. »

Din cartea mea
În accepţiunea mea Presedentia Romaniei este o instituţie guvernamentală,
prin care Preşedintele este supus poporului. Angajaţii Preşedenţiei sunt supuşi Armatei Regale.
Monarhia Democratică este diferită de Monarhia Constituţională prin faptul că Regele conduce alături de Preşedinte.
Preşedenţia se desfaşoară în toată Grădina Cotroceni - afectandu-se Palatul pentru întruniri deosebite. Grădina Cotroceni se alipeşte de Grădina Botanică.
Palatul Cotroceni se întreţine de către specialişti şi deserveşte cu ghizi, care cunosc Istoria sufletească a poporului român şi a lui Ceauşescu. Ei locuiesc în camerele servitorilor şi pentru că Palatul v-a fii populat.
Grădina se v-a amenaja şi patria cu animale rare şi mici de exemplu: veveriţe, bursuci, vrabiuţe, privighetori, peşti, licurici.
Regele are în subordinea sa Armata Regală, Afacerile Externe şi Cultura, Bogăţiile şi Tezaurul, Telefonia, Televiziunea Regală, Radioul, Electricitatea.
Preşedintele Ţării are în subordinea sa Armatele Interne, Ministerul Industriei şi Agriculturii cu minele şi rezervele naţionale, Televiziunea privată şi cu emisie Externnaţională.
Se v-a cultiva o imagine corectă şi demnă a Preşedintelui şi principalilor Miniştri, care sunt:
-Guvernatorul BNR-Ministrul Finantelor,
-Prim Ministrul sau Ministrul Armatei şi a Afacerilor Interne,
-Ministrul Afacerilor Externe sau Ministrul Culturilor
-Primarul General – seful tuturor primariilor Tarii.
Ţara este compusă din Judeţe şi Judeţele se adună în Principate.
Principatele Române sunt:
1. -P.Tării Româneşti-BucurVoda cu cele 8 metropole,
2. -P.Munteniei,
3. -P.Olteniei,
4. -P.Banatului,
5. -P.Ardealului,
6. –P.Transilvaniei,
7. -P.Maramuresului,
8. -P.Bucovinei,
9. -P.Basarabiei,
10. -P.Moldovei,
11. -P.Dobrogei,
12. -P.Bărăganului-repatriat cu Tigani.

Frica de despărţire sau Îngerul pierdut - material în lucru

Un caz specific al fricii de divorţ este - frica de despărţire:

1.– prima situaţie în care cuplul rămâne, ei locuind împreună chiar dacă nu se mai iubesc, de aici rezultând varianta grabei de a divorţa care duce la relaţii şi mai imature când fie bărbatul se recăsătoreşte cu o femeie mai tânără determinând la soţ senzaţia că a luat viaţa de la început. (cazul petre roman sau mel gibson)

Următoarele două situaţii sunt desconsiderate de către biserică, cu toate că eu cred că este soluţia în care cei doi gândesc la o căsnicie matură având în faţa lor exemple negative din cazul de mai sus. Este bine, într-adevăr ca decizia de căsătorie să vină, înainte de a manifesta dorinţa de a avea un copil. Un copil trebuie să aibe doi părinţi, ambii de sex opus, ei trebuie să se respecte reciproc ca părinţi, evident cu act legal consimţit.
Ordinea legală în căsătorie trebuie să fie:
a. acceptul sau binecuvântarea părinţilor - moment în care părinţii celor doi vor merge la biserică şi vor vorbi cu preotul de familie. În situaţia în care religia celor doi este diferită - căsătoria se va face în religia bărbatului. Cele două familii trebuie să se împace destul de bine pentru acest pas.
Căsătoria religioasă este considerată şi sfântă - dacă astfel cei doi nu se înţeleg nu vor ajunge la preot sau căsnicia lor nu va dura şi nu va fi necesară încheierea unui act legal.
Actul religios întocmit sau certificatul de cununie se poate desface cu acceptul preotului prin emitarea unuia opus prin care cei doi îşi păstrează numele.

b. acceptul societăţii sau a primarului - moment în care are loc căsătoria şi întocmirea certificatului de căsătorie, care se va desface numai de către lege prin avocat şi prin plata unei sume egale cu suma de cinci ori salariul unuia dintre cei doi. Dacă cuplul căsătorit deţine copii divorţul presupune ore de terapie plătite de către cei doi şi poate luarea copilului de către stat.
În situaţia a. costumele presupun maximă decenţă, iar în situaţia b. la fel.

2.- a doua situaţie în care cuplul nu este unul căsătorit, dar cei doi locuiesc împreună se numeşte concubinaj (cazul cătălin botezatu) şi

3.- a treia situaţie în care cuplul nu este căsătorit, dar nici nu locuiesc mai mult de două zile împreună este cel mai desconsiderat de către preoţi, dar

Interesant este că în această categorie se includ şi cuplurile căsătorite care divorţează - unul din cei doi nu mai are timp să spună celuilat că se desparte şi "fuge" în ideea că celălat va înţelege şi nu este necesar să-i spună sau să îi ceară părerea sau să vadă dacă este lăsat să plece fără un dialog, fără cuvinte de despărţire, ca şi la o înmormântare la care totuşi în trei zile se pot spune multe. Aici cel care "fuge" este cel care domină şi fuge pentru că este chemat de către o altă persoană care doreşte să îi despartă.
Tendinţa de a despărţi cupluri are la baza sa furtul de identitate.
Furtul de identitate este atunci când persoana care desparte doreşte să aibe ceea ce cuplul avea sub forma unei energii pozitive şi anume iubire.
Iubirea în cuplurile imature este dată de femeie. Dacă o altă femeie doreşte ce are acel cuplu, de fapt, ea doreşte ce are femeia din cuplul distrus astfel. Este falsă ideea că femeia care desparte este mai bună, este mai puternică, este mai hotărâtă, este Kali.
Spaţiul şi structura blogului nu-mi permit referinţele în josul paginii, dar
Kali - este o putere cosmică specifică religiei bhudiste - care se ocupă de domeniul iubirii. În cursurile de yogha, în schimb, erau accentuate părţile ei distrugătoare. Într-adevăr Kali "distruge" ceva dar nu căsniciile, tocmai de aceea eu scriu cum ar fi normal să procedeze un cuplu în care unul dintre cei doi sau ambii doresc să caute fericirea în cuplu sau perechea potrivită sau sufletul pereche. În loc de suflet eu aş numi bărbat / femeie pereche deoarece cuvântul suflet aici este ceva aerat, neserios spus şi, din propria-mi experienţă, nu ţine mult timp găsirea lui.
Nu ţine în sensul că găsirea nu continuă ca o relaţie normală în care cei doi să se caute la telefon, să se viziteze la adresă sau să îşi dea întâlnire în oraş. Găsirea unei perechi potrivite este dificilă
pentru că nici cărţile de specialitate psihologică nu descriu acest lucru. Eu cred că cei care scriu aceste cărţi nu şi-au găsit nici măcar eul interior, denumit aşa şi de Zlate, aşa cum desigur nici el nu l-a găsit. Deoarece găsirea sau regăsirea interioară ar defini lucrurile mult mai clar, fără speculaţii sau situaţii contradictorii (contrazise apoi ca să nu supere pe cineva) aşa cum fac părinţii în tendinţa de a ne educa - ne ceartă şi apoi le pare rău şi ne pupă.
Deoarece eu am citit astfel de cărţi, oprindu-mă din activitatea profesională, tocmai pentru că vedeam cum la servici majoritatea colegelor erau căsătorite sau aveau copii şi aveau avantaje comparativ cu mine care trebuia să renunţa la o mărire de salariu sau negociere pe motiv că nu am copii de întreţinut. Şi pentru că exemplul următor era oferit de femei nemăritate "dedicate" meseriei lor şi le vedeam prostia, am ales să îmi caut perechea matură deoarece celelalte perechi ale mele au "fugit" şi prin asta am înţeles eu că nu sunt mature şi potrivite mie.
Cărţile pe care le-am citit propovăduiau greşelile femeilor (Robin Norwood - femei care iubesc prea mult), şi întotdeauna se ofereau soluţii doar pentru femei cum că doar ea poate repara, doar ea este cea înţeleaptă - de aici şi teoria "bărbatul este un copil şi poţi să faci din el ce vrei dacă şti cum să-l conduci". De aceea eu vorbesc în aceste situaţii mai mult despre sentimentele femeii şi greşelile bărbaţilor, probabil. Şi mi-am dat seama că ajunsesem să mă învinovăţesc pentru orice greşeală de a mea dar şi de a lor, la reluarea gândurilor despre vechile relaţii conform teoriei, situaţie în care am întâlnit o persoană cu mult inferioară mie, din punct de vedere social, şi a celor întâlniţi până atunci (dar cu mult mai matură sufleteşte, maturitate căpătată nu prin Yogha ci prin suferinţă) - moment în care mi-am dat seama că, calitatea mea de economist este perimată demult şi că, de fapt, eu nu făceam o pauză pentru a mă înţelepţi ci pentru că aşa doreau alţii. Cu toate că eu studiul îl făceam cei din jur vedeau altceva şi anume faptul că sunt pensionară. Aşadar lumea sau majoritatea oamenilor din jurul nostru nu judecă oamenii după calitatea lor interioară pe care o şi urăsc, de altfel, ci după condiţia socială-exterioară pe care încearcă să o imite fără să se gândească că la baza ei se află o muncă intelectuală mare, un studiu.
Din cauza faptului că lipseşte baza calităţii şi anume studiul personal - imitaţia devine furt de identitate, punct în care mai multe persoane încep să semene - aşa cum acum asistăm la situaţia că avem mai mult de o Bianca, persoană care, în fapt, în urma unei suferinţe avute de la o despărţire cu un băiat a înţeles că persoana ei este cea mai importantă şi că trebuie să investească în înţelepeciune, în sinele sufletesc, şi în aspectul ei exterior. Deoarece oamenii nu văd efortul zilnic al unui om, al ei, şi nici nu vor pentru că nu au timp şi văd numai frânturi oferite de tv ei spun simplu - şi-a pus silicoane, în rest nimic de capul ei. Din această tendinţă şi reporterii de astfel de emisiuni vor să despartă căutând pe altcineva, poate mai multe, care să îl înţeleagă pe tristul şi părăsitul Cătălin, care a ajuns aşa tot datorită lor. Impactul cu tv-ul este prea mare şi asta pentru că oamenii au devenit extrem de pasivi, nu mai muncesc, nu mai gândesc, nu mai crează. Pentru că nu mai este un loc de muncă ei nu mai văd modelele şi astfel împrumută de la tv de aceea când ieşim vedem numai figuri cunoscute: năstase, marin, bănică, tăriceanu, becali, rădulescu, esca, ţânţăreanu, băsescu, brad pitt, angelina joli, tom cruise, mel gibson, maia la călugăriţe, şi exemplele ar putea continua. Din această pricină nu ne mai sunt de folos modelele şi nu mai căutăm prieteni.

Deoarece ei urăsc persoanele detaşate, persoanele care gândesc sau care, din când în când, se retrag în sinea lor - nu au timp de despărţire.
De aceea şi căsniciile imature nu lasă spaţiu şi timp de meditaţie, din acest motiv Yogha nu este pentru oricine. Din acest motiv oamenii se bârfesc cum că unii stau mai mult decât alţii şi ei muncesc mai mult decât alţii. Din acest motiv bărbaţii azi nu mai muncesc şi nu mai ies să îngrijească de o grădină sau nu le mai pasă de locul exterior în care ei circulă pentru că soţiile lor îi învaţă să îşi vadă de casa şi familia lor. De aceea oamenii îşi ridică palate în apartamentele lor şi scuipă în ale altora sau nu le pasă de cum arată ţara.

Ce este exterior ca manifestare, a fiinţei intelectuale, vine dintr-un interior esoteric, ocult, ce poate fi opacizat tocmai la acţionarea fiinţei şi nu la pasivitatea ei.
De aceea în prezenţa oamenilor care nu ne simpatizează sau nu ne înţeleg ne manifestăm, uneori, prosteşte, ca nişte copii fără minte, sau utilizând expresii verbale uzitate, vulgare - devenim populari şi ne mirăm chiar noi de această faţă a noastră. Când ajungem acasă ne deranjează această faţă şi căutăm mai mult faţa noastră interioară - pe care o ştim când suntem singuri sau interiorizaţi. Yogha ar fi avut această atribuţie - de a oferi unui om şansa să se găsească aşa cum este el şi să permanentizeze legătura sa cu eul şi atunci când acţionează sau iese afară.
Acest al doilea eu - eul de afară - s-ar numi eu exterior sau eu exoteric sau ego şi ar deveni consolidat dacă unim lumea de afară cu lumea din interiorul nostru şi este posibilă prin interiorizarea minţii şi anume a supărărilor pricinuite de ei, a bârfelor. După părerea mea pentru a închide gura lumii Bianca poate să îşi scoată silicoanele.
Egoul format prin studii superioare dacă este invidiat şi nu admirat înseamnă hărţuire morală. Admirarea egoului unei persoane presupune avansare în funcţie şi ridicarea standardului lui de viaţă, înseamnă a fi iubit de poporul lui şi înseamnă a fi apreciat şi astfel valorificat.
Devalorificarea unui om înseamnă lipsă de patriotism la cei care participă la "distracţia" de a fi umilit. Acest lucru s-a întâmplat cu fam.Ceauşescu.
Pentru a-mi susţine punctul de vedere spun doar atât, că - diferenţa între ceea ce eram lăsaţi să credem despre ei şi realitatea despre ei s-a dovedit a fi foarte mare şi s-a arătat în faţa morţii lor atunci când ea a spus "măi copii nu păcătuiţi".

Opacizarea înseamnă lipsa mândriei de sine sau a orgoliului, lipsa lăudărăşeniei gratuite a celorlalţi şi are ca scop protejarea eului sine, a studiului şi valorii interioare.
Persoanele care sunt opace diferă cu mult de cele sincere. Opacizarea sau lipsa laudei de sine diferă de orgoliu sau imitaţie. Opacizarea vine, îndreptăţit, din lipsa încrederii în cel din jurul nostru pe când orgoliul vine dintr-un gol sufletesc, neîmplinit. Împlinirea prin celălalt este o eroare şi duce la imitaţie.
Cred că este suficient de clar.
De aceea ideea că Tantra Yogha poate duce la evoluarea uneia dintre cele două sau trei sau patru,..., persoane este falsă.
În primul rând Tantra nu înseamnă sex. Această eroare a venit în urma faptului că s-a propagat ideea că Yogha este o ştiinţă care se practică numai cu maestru, apoi acest maestru a fost ales un bărbat, apoi el să nu fie însurat, apoi el să fie bătrân şi urât, apoi să ... acopere faptul că în spatele lui cele multe venerau un singur bărbat, frumos şi tânăr, dar mofturos şi izolat. Din acest motiv Yogha a devenit o cale de evoluţie spirituală în grup - un grup care nu se integrează în societate şi nici nu are de gând. Deoarece Yogha pentru ei este ceva ascuns, în fapt ascund ideea de gelozie şi o preschimbă în prietenie. Ascund migrene şi tendinţe profane în Yogha. Ascund tendinţe de răzbunare şi moarte în Yogha. Ascund bărbaţi de femei cu valoare, ascund femei de bărbaţi cu valoare. Ura lor se numeşte Tantra Yogha, dar
Tantra este un cuvânt care vine de la Tratate Vechi şi presupune o stare interioară de iubire care poate cuprinde mai mulţi oameni, chiar planeta, şi o manifestare spirituală integrată în societate aşa cum Michael Jackson avea şi o manifesta prin cântecele sale. (a se vedea filmul)
Iar dacă citim tratatele de istoria religiilor vedem că figura de bărbat urmărit de femei este cea a lui satana (Alfonso di. Nola). Tocmai pentru că femeile nu vor să evolueze spiritual, tocmai pentru că ele vor să meargă la biserică sau la un curs de yogha. Am văzut persoane care merg la biserică şi îşi fac rugăciunile sau "tapasul" de la orele 19-21 exact orele yoghinilor din ashram.
Atunci, nu pot spune că preoţii vor să înveţe pe enoriaşii lor "tantra", tocmai în tendinţa de a izola, urâ şi maleficiza Yogha? Oare ei nu vor atenţie unitară şi chiar să domine?
Care ar fi diferenţa între un popă şi un maestru spiritual Yogha?
Care ar fi diferenţa între un maestru spiritual Yogha şi un medic?
Când toţi îşi doresc popularitatea, numărul de enoriaşi, şi puterea de a domina a lui Bivolaru.
Mie îmi vine să râd de acest nume pentru că îi cunosc semnificaţia şi scopul pentru care un maestru spiritual se numeşte aşa, ca un bou. Pentru că ştiu că numele este dat tocmai pentru ca cei cu orgoliul nemăsurat să nu ajungă la dânsul. Şi astfel vedem clar şi cine are nevoie de un maestru, în anturajul său.
Care ar fi diferenţa între ei şi Ceauşescu?

Yogha este o ştiinţă ca oricare alta - deţine o teorie şi presupune o practică sau exerciţiu pentru a fi asimilată. Spre deosebire de matematică a cărei asimilare duce la câştigarea unui venit prin manifestarea ca profesor sau matematician, Yogha prin asimilare duce la câştigarea unui orgoliu esoteric şi nu mai este necesar să muneşti ca să obţii un venit.

Curios cum de oamenii opaci, urând, spun că iubesc şi astfel ei doar vor să copieze calitatea interioară dacă nu pot studiile. Aşa că oricât de prost ai fi dacă eşti senator sau deputat este mai bine decât pensionar şi înţelept.

În aceste condiţii eu am încercat să-mi ascult totuşi sufletul şi inima (vocea iubirii cum spune un autor român de carte psihologică - Al.Răducanu) şi să mă întorc acolo de unde lăsasem totul baltă la cererea gurii lumii. Eu îmi lăsasem o parte din mine sau pasiunea mea sau munca mea, undeva într-un loc de unde speram să îl regăsesc. Acest lucru eu l-am făcut tot printr-o expresie aflată de la lume, mergând la biserică şi anume că: atunci când Dumnezeu nu îţi răspunde, sau poate Îngerul Păzitor, să te rogi la părintele decedat deoarece el este cel mai aproape de tine şi de Dumnezeu fiind plecat în lumea aceea. Raportându-mă, conform cărţii, la tatăl meu ca şi la un copil pentru că trebuia ca eu să fiu mai mare şi să îl cert că a greşit faţă de mine într-o anumită situaţie - el mi-a spus să mă întorc la curs. Eu am susţinut totuşi ideea că doar vorbim, doar este o simplă teorie pe care aş dori să o asimilez, dar el insista şi spunea să mă întorc la curs. Apoi, aproape brusc, am început să mă gândesc la o greşeală de a lui Claudiu (Trandafir) şi să privesc la rădăcina unei plante din camera mea şi să încerc un dialog cu el pe tema asta. Am lăsat deoparte acest lucru, cred că nu am putut să leg o conversaţie, şi mai târziu m-am reântors la curs.
Întâmplător, probabil, ca profesor la anul 2 şi 1 era Claudiu. Eu am venit cu ideea de a vedea din altă perspectivă acest curs, mai ales că văzusem la ahram atâtea erori şi am început să studiez mai atentă. Între timp, acasă, am început să scriu şi asta de la faptul că prietenul meu era absent.
Din acest motiv am căutat să citesc psihologie şi pentru că am vrut să fac această facultate dar ideea unei noi admiteri şi a lucrurilor fără rost învăţate m-a dezarmat (şi mai bine). Citind am găsit o expresie care mi-a atras atenţia în mod deosebit şi anume - tema vieţii.
Tema vieţii este diferită de la om la om şi ştiind tema personală, astfel, fiecare om îşi poate continua viaţa fără discontinuităţi. Tema mea era lipsa unui soţ, a copiilor şi deci a unei familii personale.

Vorbind totuşi despre importanţa iubirii în cuplu şi despre »sufletul cu corp şi conştiinţă» pereche aduc în vedere faptul că a fi homosexual înseamnă a fi imatur.
Homesexualitatea apare tot datorită faptului că exemplul cuplurilor căsătorite este unul negativ şi nimeni dintre cei căsătoriţi nu sunt fericiţi, se izolează, nu dorm împreună, nu dialoghează, se ceartă sau se tolerează prea mult, fac compromisuri, nu evoluează. Ideea că am evoluat de la voi pâna la homesexualitate este falsă şi puerilă adică infantilă - inocenţa unei persoane care vede diferenţa între dorinţa sa de cuplu şi ce este în jur nu este suficientă şi nu trebuie să se oprească la ce îi spune o persoană dominantă din grup sau anturaj şi anume - "te-ai născut homosexual". Inocenţa poate deveni înţelepciune numai prin asimilarea stării de singurătate şi anume găsirea eului personal, a sinelui. De aici lucrurile curg "de la sine" şi nu cum duce valul. Curios că eu credeam că valul duce spre mal, dar privind mai atentă filmul "Laguna albastră" am sesizat că valul după ce trece de zona malului duce în larg. A te avânta în larg fără o barcă solidă este deja... . Acum, "te-ai născut homosexual" poate apare de la - fie părinţii şi-au dorit o fată şi este un băiat fapt pentru care o dată cu radiografia lucrurile îşi pot urma cursul normal şi anume părinţii să se gândească la copil ca la un băiat; - fie pe parcursul vieţii, băiat fiind, îţi place o fată şi pentru că nu o poţi cuceri să încerci să fi ca o fată sau să imprimi altei fete să fie ca aceea ... . De aici apare şi călugăria. De obicei copiem ce nu putem avea sau ce n-i se refuză.
Normal este ca, aşa cum spunea d.Bivolaru Gregorian, să ştim ce ne dorim şi anume o calitate de la acea persoană - o calitate pe care noi nu o avem sau pe care nu o conştientizăm că o avem la noi. O calitate pe care o putem obţine prin intermediul unei prietenii cu o persoană devenind astfel dragă sau singuri prin raportarea la acea persoană prin intermediul unei meditaţii.
Meditaţia cea mai simplă, aici, este aceea prin imprimarea pe o casetă a unei idei sau autosugestie (sugestie personală) spusă de noi cu cuvinte sigure, tari şi cu convingere, şi repetată pentru a se putea căpăta rezonanţa cu acel cuvânt-calitate. Sau cu o melodie care imprimă acel lucru. De ex. demnitate - înseamnă o stare interioară profundă, de ne luat, prin intermediul căreia o femeie îşi poate manifesta înţelepciunea spontan, fără să dorească asta şi să joace astfel teatru pentru a cuceri. O femeie demnă este o femeie care poate renunţa uşor, se poate detaşa uşor. Mai greu este pentru un bărbat să o poată cuceri deoarece o femeie demnă are un grad de puritate mare.
De aceea mulţi bărbaţi văd ce le place la o femeie dar nu-şi permit să o cucerească - deoarece ei sunt învăţaţi să cucerească prin vorbe şi ce le iese în cale. De aceea este nevoie de timp pentru a interioriza dorinţa de fericire în cuplu şi modelul ideal de fată... sau băiat.

Revenind la femeia care desparte pentru a avea ce îşi doreşte ... de la cealaltă femeie ... şi de fapt pentru că îi este lene să înţeleagă şi să vadă diferenţa în calitate - ea nu asimilează ci desparte -
şi pentru că prietenia cu cealaltă este exclusă neavând aceleaşi obiceiuri sau tabieturi sau hobyuri ca să se întâlnească ea îi fură bărbatul pe care îl atrage în tabieturile sale. Din păcate bărbatul într-un cuplu imatur este o persoană pasivă, persoana care îl fură devenind astfel dominantă ajunge să domine şi viaţa primei sale iubite prin furtul de identitate care poate duce la: acelaşi model de loc de muncă, aceleaşi preocupări, acelaşi model de casă, aceeaşi modă vestimentară, aceeaşi maşină, pâna la a lua efectiv cardul (vezi film). Şi asta pentru că din tendinţa de a copia modelul acela de femeie ea ajunge să îi i-a prietenul, iubitul, soţul.

De aceea şi decesul trebuie să fie o despărţire verbală. Orice persoană învârstă - presupunând că nu are duşmani - trebuie să facă efortul de a spune celorlalţi, mai ales copiilor şi aceştia nepoţilor, că se apropie data la care el nu va mai fi şi să nu se plângă pentru că îl va întrista, dar nici să se facă petrecere că mai ales asta îl va întrista, fiecare să şadă în linişte şi să vorbească în gând cu el sau dacă este cu voce tare să vorbească numai de bine, de momentele în care el a fost fericit sau familia l-a făcut fericit, de momentele în care el a suferit sau de momentele în care a greşit şi a supărat întreaga familie. Chiar dacă cel plecat astfel nu mai este - sufletul şi conştiinţa sa rămân alături de locul pe care l-a iubit cel mai tare (familie şi casa sa / servici şi colegii nu îl plâng) şi prin intermediul celor dragi lui el învaţă, înţelege unde a greşit sau unde a fost prea îngăduitor. Astfel cel plecat învaţă de la "viaţa de apoi" şi îşi formează caracterul pentru cel renăscut sau înviat.
Reîncarnarea este o lege de bun simţ care spune că greşelile din viaţa asta se pot repeta dacă nu îţi înveţi lecţia de viaţă din viaţa anterioară. Şi este o lege religioasă bună deoarece "o singură viaţă" înseamnă că pot face orice că şi aşa mor sau măcar vicii să am dacă alte plăceri nu am.
Preoţii care nu cred în reâncarnare spun că ea nu există pentru că astfel îşi pot pierde enoriaşii.
Independenţa şi caracterul onest nu face casă bună cu biserica.
Reâncarnarea - şi exemplul cel mai bun este Budha sau Dalai Lama - presupune ca cel mort să reînvie o caracteristică şi a religiei hreştine. Atunci cum preoţii nu cred în reâncarnare?
Isus pentru preoţi este o jucărie şi, mai ales, pentru pocăiţi - ei fac din tânărul sfânt ce vor ei.
Aşadar greşelile preoţilor şi teoria "fă ce spune preotul şi nu ce face el" nu este valabilă.
Voi susţine cu această ocazie o cauză - pe cea a d.Popa Valeriu, care ne învăţa să fim fermi în a propaga nevoia de post cu apă, nevoia de regim fără carne, nevoia de reâncarnare - sau de relaxare, deoarece o dată sau o viaţă învăţate anumite lucruri ele nu se mai pierd - acel om poate reîncepe o viaţă de unde a rămas. De aceea probabil N. Ceauşescu avea profesorul lui pentru că având funcţia sa nu se putea "coborî" la nivelul unor elevi naivi şi a unor profesori prost pregătiţi şi să piardă timpul pe drumuri, în pauze, prin ore.
Mi-aş fi dorit şi eu să am profesori personali ca să nu fie nevoie să fiu hărţuită în şcoli.



1.Mai dificil este când apar copii mici şi tatăl este învârstă având şi copii mai mari – în procesul gândirii lui va apare o ruptură sau gol sufletesc deoarece pâna la data naşterii copiilor mici el credea că este o glumă sau că va putea face faţă noii schimbări, dar nu este aşa deoarece el avea o ordine sau prioritate în gânduri şi, poate, deja se gândea la retragerea din muncă, dar nu este aşa pentru că va trebui să muncească din nou pentru a întreţine noul copil.
Dacă la început renunţase la dorinţa de a acţiona şi se relaxa acum el va trebui să îşi imprime o altă prioritate şi anume aceea în care el nu mai este prima prioritate.
Dacă în căsnicia anterioară se plictisea pentru că nu-şi mai iubea soţia, ca la început, acum va trebui să iubească rapid pe noua soţie. El nu a avut timpul necesar sau nu a ştiut că este timpul potrivit pentru a gândi mai adânc la sine, la propriul eu, alături de vechea soţie. El poate se gândea la o despărţire fizică, de locuinţe, poate se gândea că viaţa sa este ternă şi nu a realizat nimic profund şi acestea datorită vechii soţii. A da vina pe altcineva duce la găsirea a altcuiva, evident în pripă, care nu este ceea ce dorea.
Important este ca o dată începută plictiseala, datorită lipsei de activitate sau opririi din funcţiile cumulative, să nu se schimbe „decorul” adică condiţiile de locuit, alături de vechea soţie, dacă există tendinţa de a divorţa de mai mult timp. În primul rând va trebui ca acest bărbat să îşi consolideze clar dorinţa de a pleca sau nevoia de a fi singur şi după aceea să comunice acest lucru soţiei. Dialogul dintre cei doi, este clar, nu va fi unul de pace, dar esenţial este ca fiecare să reînţeleagă căsnicia moment în care va trebui să se raporteze la momentele de început a relaţiei lor şi la momentele frumoase petrecute împreună şi numai după aceea să vadă dacă despărţirea este soluţia ca cei doi să se simtă iar plini de viaţă, activi, independenţi în sine, cu un caracter profund.
Căsniciile au uneori efectul devalorizării fiinţei, mai ales dacă legământul a fost făcut de convenienţă. Devalorizare care duce fie la deformarea corporală, fie la schimbarea caracterului celor doi. De aceea o căsătorie pronunţată matur înseamnă ca cei doi, măcar unul, să aibe conştiinţa faptului ce va urma. Conştiinţa unei persoane care se va căsători este necesitatea de a avea copii. Ideea că dacă vor avea copii aceştia vor fi crescuţi cu ajutorul bunicilor este eronată şi înseamnă imaturitatea cuplului. Conştiinţa de cuplu trebuie să existe la ambii parteneri sau la unul dintre ei şi anume bărbatul - să fie mai intensă fiind mai învârstă şi la femeie să fie mai domoale pentru că este mai tânără. Fiecare dintre cei doi trebuie să aibe un eu sau o valoare recunoscută de celălalt, să nu poate fi confundat şi cuvintele dintre ei interpretate greşit. Eul personal nu înseamnă tăria de a convinge sau domina fie verbal, fie fizic, înseamnă o atitudine personală pozitivă, spontană, necalculată voit, denumită personalitate sau dorinţa de a iubi. Iubirea este greu de înţeles deoarece cuvântul poate fi ataşat asupra ta sau a
cuplului – ne iubim, o iubesc, mă iubeşte, îl iubesc – şi toate spuse prietenei, sau el prietenilor şi nu cuplului deoarece ar însemna că va creşte orgoliul unuia dintre ei. Greşit mod de a gândi deoarece cuplul este o nouă fiinţă – deţine un înger separat care îl apără şi îl protejează – înger care la decesul unuia dintre cei doi dispare. De aceea fiecare dintre cei doi care formează cuplul trebuie să aibe o proprie personalitate (repet nu tăria de a domina) pentru ca după un divorţ, despărţire sau deces cel rămas singur să îşi recapete repede încrederea în sine şi să nu creadă că el este de fapt cuplul.
Acest lucru în care unul dintre cei doi se crede cuplul apare în situaţia în care acesta domină şi nu iubeşte. Pentru ca cel care iubea să înţeleagă că numai el depunea eforturi pentru ca cuplul să funcţioneze adică să existe fiind cel mai altruist dintre cei doi. Altruismul apare şi pentru că celălalt nu face pentru cuplu ci doar aşteaptă să i se facă – de aici apare dominarea deoarece cel care domină vede cu alţi ochi decât cel altrusit, relaţia. Simte că poate comanda sau i se permite, situaţie în care poate fi un bărbat sau o femeie denumită pervers.
Aşadar definind mai clar cele două poziţii adverse dintr-un cuplu ce are tendinţa de a se destrăma, desface, distruge, (sau apocalipsa sau sfârşitul lumii) – important este că atunci când cel altruist hotăreşte ce este mai bine pentru el să nu cadă la răzbunare. Având caracterul cel mai bun dintre cei doi şi bazându-se întreaga relaţie pe el lumea celuilalt va deveni ştearsă, îşi va da seama că este un nimeni şi că „întreaga sa viaţă” a însemnat căsnicia – se va răzbuna şi mai tare provăcând rele aceluia şi familiei sale sau celor dragi sau chiar viitoarei soţii (soţ). Va căuta cu orice preţ încă să îl domine şi va face (ca şi în telenovele) astfel încât să îi fie în preajmă, va minţi chiar pe părinţi că nu s-a întâmplat nimic grav şi că totul este ca înainte, că va face astfel încât să fie ca înainte. Va domina familia celuilalt în secret, va domina lumea în care celălalt activează, va căuta să lucreze împreună.
Cu atât mai grav dacă cei doi practică yogha şi dacă au funcţii de conducere. Mai ales dacă cel dominant păstrează numele de familie, dicipolii sau elevii vor crede că sunt un cuplu tantric şi anume îşi permit luxul de a avea mai multe relaţii. Oamenii
în general consideră că femeia este cea care ţine o căsnicie şi în această situaţie vechea soţie este considerată o femeie cu respect, o femeie capabilă să îşi păstreze soţul lângă ea cu orice mijloace adică să accepte că el este implicat în mai multe relaţii – ea lasă impresia aceasta pentru ca ea este cea care a avut prima aventură dar lasă să se vadă că este din vina lui pentru că el este primul care a avut mai multe aventuri şi atunci şi ea, sărmana, are dreptul. Curios că dintre aceştia doi – el este cel abstinent şi altruist dar nu pentru soţia lui ci pentru cea pe care o iubeşte. Persoană a cărui identitate este luată astfel de soţia dezamăgită de răceala fostului soţ ... . caz real ce poate face subiectul unui roman, dar nu de dragoste sau telenovelă.